De ceea ce m-am temut cel mai tare s-a intamplat – v-am mai spus de traficul din China, ce nebunie e? si eu stateam cu sufletul la gura cand se faceau depasiri sau apareau biciclisti sau scuteristi in drum. Microbuzul cu care mergeam a accidentat un scuterist. Slava Domnului ca n-a patit nimic foarte foarte rau, s-a lovit la picior pentru ca i-a cazut scuterul peste picior. Treaba e ca indiferent daca noi aveam impresia ca cel vinovat era soferul nostru, tot acesta era cel care facea galagie mai multa (microbuzul avea si el o roata sparta – asta arata cam cat sunt de solide masinile lor, sau poate nu).
Am intrat in parcul cu ursuleti si-am inceput sa cascam guritza, si poze si filme, si filme si poze. Am vazut si panda rosii, si marele urs panda cu pui, fara pui, cuminte, sau obraznic, dar lenes indiferent de celelalte calitati, un paun liber, rate, lebede, pesti coloratei.
Terminat cu panda, am mers la restaurantul tibetan – luat mancare de iac, niste iaurt, niste paine care s-a dovedit a fi aluat crud. Carnea de iac buna, si mancarea nu parea chinezeasca, nu avea la fel condimentele existente in celelalte mancaruri de pana atunci.
Terminat masa. Am hotarat sa luam avionul pana la urmatoare destinatie (Guilin) deoarece cu trenul am fi pierdut si mult timp din zi pe drum, asa ca ne-am cumparat beletele de avion si ne-am facut si rezervarea la hostelul din Guilin. Dupa ce am rezolvat cu treburile ‘administrative’, am plecat iar la plimbare spre Wenshu Temple. Pe harta parea mai aproape, dar cand faci distanta cu pasul, se mai indeparteaza :).
Am trecut prin Tianfu Square, facut poze cu Mao iar, si mers pana la Wenshu Temple.
Ajunsi aici am descoperit ca era deja inchis si ne-am plimbat pe langa, prin gradinile templului.
Gata cu plimbarea, taxi si spre hostel ca sa nu mai facem o patzanie ca ieri si sa ramanem in baza magazinelor. Mancat bine si la somn. A doua zi aveam de vazut Leshanul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu