Oricum, cu siguranta mai trebuie sa mergem la niste parcuri de distractii ca sa fim si noi multumiti.
Legatura intre parcuri era facuta cu un tren suspendat care avea statie la intrarea in fiecare parc.
Terminat cu parculetul, trecut pe langa Window of the World – parculet cu miniaturi din toata lumea, luat bagajele de la hotel si directia Hong Kong – un metrou pana la o ultima statie, si de acolo perpedes spre Hong Kong – verificat docomentele si intrat.
Luat metroul si plecat spre hostel. Dupa cum aveam sa ne dam seama eram fix in buricul buricului, central pe cat se poate. Am ajuns la cladirea unde era si hostelul nostru, cladirea intitulata Chungking Mansions. Au navalit asupra noastra musulmani, indieni, pakistanezi cu diverse oferte de cazare sau de masa (destul de insistenti). Dupa ce am completat formalitatile pentru a ne lua camera, formalitati finalizate de 2 negri ditamai (ca ma luase cu furnicaturi pe sira spinarii), am ajuns in camera. Minunata camera de hotel de la etajul 13 (in cea de-a doua seara ne-au mutat la etajul 15) cred ca era undeva la 2 pe 3 mp cu tot cu baie, cu 2 paturi ca de spital, c-un televizor mic si cu aer conditionat. Ne-am zambit reciproc si ne-am felicitat pentru alegere :). Am iesit sa servim masa la un pakistanez care isi facuse prezentarea exact cand am ajuns la hostel. L-am simtit ca pe Babu din Seinfeld – foarte binevoitor, dornic sa placa, sa ajute si sa serveasca – sociabil – te intreba de una de alta. Mancarea, deh, gen cea indiana, foarteee picanta – orice am mancat la el – a fost foarteee picant. Restaurantul era mic, n-am numarat mesel, dar cred ca erau maxim 4 hai 5, la una stateam noi, si la altele 3, lipite, un grup de englezi cu care am intrat in vorba. Unul dintre ei era profesor si era in Hong Kong de vreun an. el ne-a mai sugerat ce si cum sa vizitam.
Babu al nostru
Am terminat de mancat si am plecat. La coborare n-am mai asteptat liftul si am luat-o voiniceste pe scari – ajunsi jos ne-am dat seama ca gresisem iesirea. N-am mai iesit in strada frumos luminata, cu zgarie nori, cu reclame luminoase si colorate. Iesiseram pe-o strada intunecata, cu multi negri si musulmani, o zona ce parea rupta din ce vedem noi prin Bronx – cu cazane unde se incalzesc oamenii strazii iarna. Ne-am luat inima-n dinti si am pasit tematori in gang; de la o ghereta aglomerata cu negri si musulmani, vanzatorul indian, ni s-a parut, ne-a aratat zambind pe unde-i iesirea din gang. Am traversat destul de repede gangul, printre negri care-i ofereau lui Adi diverse – ‘Hasis man, marijuana man?’ Si am iesit din gang si acolo …cladiri inalteeee, zgarie nori, cu varfurile pierdute in ceata, cu lumini multicolore, cu reclame mari ca si cum nimic n-ar fi fost altceva decat culoare si lumini. Interesant, nu?
Mers la un mc si mancat – si asta a fost ziua cand a inceput goana dupa pahare – aveau o oferta la orice meniu primeai cadou un pahar cu nush ce intrecere din Africa de Sud – deci noi cu ce ne-am intors din Hong Kong? – cu un set de 6 pahare de colectie :).
Ne-am mai plimbat cat ne-am mai plimbat pe acolo, vazut unde era zona insulara, si-ntors in camera de hostel si bagat la somn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu