Oricum, lasand vorbaria deoparte, am aterizat. Luat un autobuz pana la o statie de metrou, trecut pe langa hotelul Ibis-ul unde stateam noi, da’ din cauza diferentelor de limba, de cultura si alte diferente demne de inteles, am mers pana la statia pentru care platisem, care era undeva mai departe desigur.
Cu rucsacul in spate am mers sa vedem CCTV-ul si apoi directia hotel.
Cazarea la hotel ok, etajul 17 si aveam langa noi cladiri inalte. Oricum de obositi eram obositi, dar nu puteam sa ne lasam pe tanjeala :P, asa ca directia – afara cu harta-n brate si cu hartiile cu info fluturand.
Ajunsi la metrou, am descoperit minunea automatelor de carduri pentru metrou si ca roman strangator, am luat mai multe, adica vreo 10 (pareau si ieftine 1 yuan adica 50 de bani calatoria – buna oferta). In Beijing, diferit de celelalte orase, pretul la bilet era fix, in restul oraselor in schimb, aparatul te punea sa selectezi statia, si in functie de unde vrei sa cobori iti calculeaza si pretul. Singura treaba pe care n-o stiam, dar am descoperit-o curand, era ca respectivele carduri de metrou sunt valabile doar de la statia de unde le-ai luat pana la statia unde ai spus ca vrei sa ajungi, si doar pentru ziua curenta (astfel ca nu conteaza cat de mic e pretul, ci de cat de multe lucruri mici si ieftine cumperi si-ti folosesc dupa).
Am inceput cu vizita la cladirea sub forma de ou - National Centre for the Performing Arts, din pacate era deja cam tarziu (5) si se inchisese.
Am mers apoi prin piata Tian An Men, intrat apoi la gradinile de langa Orasul Interzis - multe flori, in special lalele de toate culorile, si niste copaci ce aveau un fel de tulpina dubla de la 2 sau mai multi copaci.
Piata Tian An Men
Dupa plimbare si iar plimbare, am zis sa merem si la somn pentru ca eram franti de oboseala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu