Ziua 4

Dormit cat de cat si oarecum bine spre rau in scaunul comod de tren si dimineata se facu. De la gara ne-a agatat 'o ghida’ Rosa ce a inceput direct in engleza, care s-a oferit sa ne duca pana la hotel pt 20 de yuani, si obositi si dornici sa ajungem undeva, am mers cu ea. Pe masinuta cu care am mers, ceva gen (eugen, gen) wv transporter (care am aflat ulterior ca e cam 6000 ron), tipa ne-a spus ce oferte ce posibilitati sunt, ce tururi sa facem. Car, mar, intr-un final am zis ca da si am acceptat sa facem in ziua respectiva Armata soldatilor de teracota cu ei.
Dupa ce am facut pe fuga un dus la hotel, ne-am imbarcat in masina, si am plecat spre o fabrica unde se faceau soldateii de teracota. Aici am vazut si foarte multa mobila din abanos pictata si frumoasaaaa, de-mi venea sa o iau pe toata acasa. Strecurat printre vizitele cu scop cultural, am trecut si pe la o farmacie, deoarece gatul deja nu ma mai ajuta ca altadata si vocea mea suava si fina era ... mai putin suava si fina. Dupa ce Rosa ne-a ajutat sa ne-ntelegem cu farmacista, s-a ajuns la concluzia ca trebuie sa intru pe antibiotice - tzuuper. .. revenind ...Rosa ne-a dus apoi la un restaurant al unei prietene si acolo da-i cu mancare, da-i cu ceai. Tipa ne-a mai dat un indiciu despre cum sa luam beletele mai ieftin pentru ca sa intram la muzeu (sa aratam permisele de conducere si sa zicem ca sunt student id), asa ca am platit la jumatate biletul (45 ron) - vizitat muzeul, vazut armata, vazut soldatii, un filmulet 360 despre cum s-au facut.


Si apoi gata, uscheala.
Mers apoi cu Rosa la o fabrica de matase, unde ni s-a prezentat procesul, si cum, si de ce, si de unde se porneste si tot ce trebuie, si cum se face.

Achizitionat o camasa de matase pt Adi (e un fin si-un delicat). Si ratat pilotele din matase - poate mai gasim vreodata in vreun loc, ca tare m-as bucura.
Pe drumul cu masina spre oras, Rosa ne-a spus asa in dorul lelii si de un spectacol de opera - si noi doritori de cultura am zis imediat da. Dar inainte de opera, o plimbare scurta pe pietonal Hui Muslim Quarter, frumos; vazut si aici Drum Tower, si mancat pepene in castronele de plastic.

Si operaaa - sala de primire faina, si aia de spectacol si ea. Ne-a condus la masa o chinezoaica imbracata ca o gheisa, in cap cu ditamai aranjamentul. Spectacolul era unul de dans si a a meritat toti banii - oricum noi am dat iar mai putin, tot datorita Rosei - deci probabil din cand in cand e mai bine sa ai si cate un ghid.


Terminat opera, plimbare spre casa, si vazut zidul cetatii - Xian are un oras vechi (unde stateam noi) in centru, inconjurat de un zid, care noaptea e luminat, si un oras nou care inconjoara orasul vechi.

De foame nu mai zic ca ne cam era si-am zis sa nu mai testam si seara alta mancare sa merem la, ceea ce urma sa descoperim pe parcurs ca este, micul nostru prieten, le Mc.
Ne-am luat si biletele de tren pentru a doua zi seara spre Chengdu. Planul pentru ziua ce urma era facut si era mai mult decat perfect - muntele Hua Shan, unul dintre muntii lor sacri. Deci era clar - dimineata ne trezim pe la 6, luam micul mare dejun de la Ibis, vine autobuzul sa ne ia pe la 7.30, merem la Hua Shan, ne intoarcem de la Hua Shan pe la 7, si la 9 avem trenul. Deci totul era aranjat perfect. Cel putin micul dejun de dimineata, yam yam, abia asteptam (asta si din cauza ca, din pacate mc'chicken nu era un simplu mc'chicken era un spicy, very spicy, mcChicken care s-a potrivit de minune cu gaturile noastre). Pentru moment noapte bunaaa.

Ziua 3

Trezit, mancat, plecat spre Gradina de Vara - foarte faina - parcuri cu lacusoare, cu oameni care danseaza in grup, cu barcute cu care am mers, cu femei care fac vocalize dis de dimineata in cor, sau care canta cantece patriotice sau bisericesti - n-am aflat inca, si-am mers si acolo si urcat scari si mers si iar si iar (e f f f mare), si ajunsi pana sus sus in varful celei mai inalte pagode pentru a admira si Gradina de Vara si orasul :).




Terminat cu Gradina de Vara, directia Orasul Interzis, facut poze cu Mao (well, cu poza lui). Si apoi inceput vizita: o pagoda mica, 2 pagode mari, 2 mari, una mica, una mica, 2 mari, 2 mici, una mare si tot asa de mai multe ori - pagodele sunt oricum cu un singur etaj si nu se pot vizita - au un lant la intrare si poti sa te uiti si sa te minunezi de ce e inauntru, in general un pat de-al regelui, o canapea, un dulap si alte lucruri de folos intr-o pagoda.



Am luat de aici si 4 panze de tablou cu anotimpurile. Plecat de la Orasul Interzis.
Intentia noastra era sa ajungem si la Electronic City si la piata de matasuri. Pentru Electronic City aveam la dispozitie cam o ora. Am coborat la metrou si am inceput sa intrebam unde e Electronic City, ma gandeam asa ca la o cladire, si raspunsul a fost - 'All' si ni s-a aratat toata zona - doar zgarie nori multi, multi si mari mari.

Ne-am indreptat spre cea mai aproapiata cladire de gura de metrou si deja ne-a agatat un tip sa ne arate el ce si cum, daca vrem camere foto (noi eram si baricadati cu cate o camera foto, video – deci paream in domeniu) sau calculatoare. Am mers cu el in lift si ne-a dus la firma unde vindea. Noi eram acolo doar in trecere, asa ca idee, si raspunsul era invariabil, ‘just looking’. Am inceput apoi sa luam cate un etaj pe rand - fiecare tragea de tine sa intri la el in magazin - cladirea avea 21 de etaje, si fiecare etaj era cu camere foto sau ... camere foto sau calculatoare. Dupa vreo 2 ore de foit si de mers pe acolo, am iesit din cladire si ne-am dat seama ca ne departasem destul de mult de gura de metrou, trecusem in alta cladire. Pe ultima suta de metri am ajuns si la piata de matasuri – multe, multe si marunte si mari si mici, si negociere la tot. Achizitionat una alta, si mers spre hotel , luat bagajel si plecare spre gara. Lumeeeeee multaaa la tren si la intrare si inauntru; am reusit sa urcam in tren, comod pentru un scaun, incomod pt un pat, da' mai videm noi ce si cum maine. Pana una alta, noapte buna.

Ziua 2

Ne-am trezit dis de dimineata, mult mai proaspeti decat eram cu una sau 2 zile inainte - mers la micul mare dejun de la Ibis - cu de toate, adica de toate, mmm - rosii cherry rosii :) si portocalii, pepene rosu, piersici din compot, ananas, salata de nush care, castraveti, varza, orez, niste fierturi destul de lipsite de gust, niste mancare de legume de mai multe feluri, destul de picanta pentru gaturile noastre ranite, un salam de soia, niste crenvursti tot de soia, lapte, cereale, ceai, miere, unt, dulceata, oua. Oricum, te saturai ca idee.


Am iesit din hotel si directia gara - sa luam beletele pentru trenul catre Xian. Ajunsi la gara, dupa ce ne-am salutat cu celebrul 'Halou' cu multa lume de la gara, f aglomerata si dupa ce am reusit sa ne intelegem cat de cat cu casierul de la bilete, am reusit sa luam 2 bilete catre Xian, dar din pacate la Soft Seat si nu la Hard Sleeper cum am fi vrut noi, dar din lipsa de locuri iei ce gasesti.


De la gara ne-am luat si o umbrela pentru ca deja vremea parea ca nu tine cu noi, oricum la cat de cetos si de plin de smog era orasul, o ploaie venea la fix ca sa-l mai curete.
Cu harta-ntr-o mana si cu foile in cealalta, cu aparatele si camerele de filmat si pozat in restul mainilor libere, am plecat spre Marele Zid - a fost oleaca de chin pana am gasit autobozul 919, pentru ca erau multeee autobuze cu 919 dar care nu duceau la Badaling (una dintre zonele de unde se poate accesa zidul). Am reusit intr-un final sa urcam in autobuzul 919 corect si vramm vramm spre zid - la zid, cum s afie, frumos, peisaj, e fain sa mergi asa si sa vezi zidul cum se-ntinde peste munti si iar munti - si-am mers si-am urcat, si iar am mers si iar am urcat si tot asa - am negociat si 2 magneti cu o batranica (cred ca oricum sunt cei mai ieftini, dar si cei mai uratei).




Adi a facut si el poze cu vreo 2 chinezi dornici sa apara in poza cu marele alb. (n-am priceput de ce fetele n-au vrut sa faca poze cu mine, ca ce? io ce am? nu-s blonda, nu-s alba? da' ma bazez pe faptul ca erau mai timide, ca restul calatoriei mi-a demonstrat ca-s destul de alba, si de blonda :P ca sa apar in poze cu oamenii cu ochii oblici). Dupa ce am tot mers, si iar si iar, au inceput sa anunte ca se apropie ora de inchidere - n-am mai reusit sa merem cu trenuletul pe acolo (data viitoare) si-am coborat pe langa zid unde erau foarte multi ciresi infloriti.


Ne-am intors in oras, si cu harta-n mana am mers spre Drum Tower si Bell Tower, si am mers sa vizitam hutong-urile - stradute mici, pe unde mai sunt si restaurante. Aici am gasit si un restaurant unde meniul avea trecut pe ici pe colo in engleza felurile de mancare, dar nici una dintre chelnerite nu stia o iota de engleza. Oricum bafta ca-n meniu erau si poze asa ca am reusit sa luam un porc dulce acrisor (cel mai bun mancat in China), niste carne de porc cu ou, n-as sti sa-i dau vreo denumire si niste cartofi gen toci - da' tare ii lipsea niste iaurt pe deasupra.
Oricum bun si indestulator.

Dupa ce eram cu burtile pline, seara inca era la inceput, asa ca am plecat spre zona stadionului olimpic si a cubului olimpic. Din pacate n-am mai apucat sa le si filmam sau pozam, deoarece s-au stins luminile aproape de momentul ajungerii noastre acolo. Dar le-am vazut, pozat, si-apoi plecat. Ajuns la hotel, dormiiiiit

Ziua 1

Sa zicem ca am bulbucat ochii, asta ca sa-i impresionam si mai tare pe cei cu ochii oblici, am mancat de dimineata si avionul a inceput sa aterizeze – dar deh rusi, ce vrei, ei sunt mai din topor, o coborare asa mai brusca, mai din scurt, ca sa evite emotiile – asa ca pe durata coborarii urechile ne-au durut destul de tare, da’ nu-i asta problema, ca oricum trebe sa fim si noi mai solizi, mai puternici si asta era un moment bun pentru teste.
Oricum, lasand vorbaria deoparte, am aterizat. Luat un autobuz pana la o statie de metrou, trecut pe langa hotelul Ibis-ul unde stateam noi, da’ din cauza diferentelor de limba, de cultura si alte diferente demne de inteles, am mers pana la statia pentru care platisem, care era undeva mai departe desigur.
Cu rucsacul in spate am mers sa vedem CCTV-ul si apoi directia hotel.
Cazarea la hotel ok, etajul 17 si aveam langa noi cladiri inalte. Oricum de obositi eram obositi, dar nu puteam sa ne lasam pe tanjeala :P, asa ca directia – afara cu harta-n brate si cu hartiile cu info fluturand.
Ajunsi la metrou, am descoperit minunea automatelor de carduri pentru metrou si ca roman strangator, am luat mai multe, adica vreo 10 (pareau si ieftine 1 yuan adica 50 de bani calatoria – buna oferta). In Beijing, diferit de celelalte orase, pretul la bilet era fix, in restul oraselor in schimb, aparatul te punea sa selectezi statia, si in functie de unde vrei sa cobori iti calculeaza si pretul. Singura treaba pe care n-o stiam, dar am descoperit-o curand, era ca respectivele carduri de metrou sunt valabile doar de la statia de unde le-ai luat pana la statia unde ai spus ca vrei sa ajungi, si doar pentru ziua curenta (astfel ca nu conteaza cat de mic e pretul, ci de cat de multe lucruri mici si ieftine cumperi si-ti folosesc dupa).
Am inceput cu vizita la cladirea sub forma de ou - National Centre for the Performing Arts, din pacate era deja cam tarziu (5) si se inchisese.

Am mers apoi prin piata Tian An Men, intrat apoi la gradinile de langa Orasul Interzis - multe flori, in special lalele de toate culorile, si niste copaci ce aveau un fel de tulpina dubla de la 2 sau mai multi copaci.


Piata Tian An Men

Dupa plimbare si iar plimbare, am zis sa merem si la somn pentru ca eram franti de oboseala.

Pregatirea

Nunta noastra de pe 1 mai, pe 2 mai culcat pe la 8 dimineata trezit pe la 10.30, mers la ciorba de potroace, apropo - bun crapul, mai strans una alta, ajuns in Bucuresti pe 3 mai la ora 2 dimineata; facut rezervari pentru hotel in Beijing si Xian; culcat la ora 4.30- trezit la 6; venit la munca pentru a mai scoate inca o data beletele de avion – ajunsa la birou observ cu stupoare ca nu-mi mere monitorul, incerc sa conectez alt monitor si-ntr-un moment de iluminare (ting) il sun pe Mihai sa-mi scot foile de la el de la comp- rezolvat problema beletelor, mers spre aeroport, lasat masina sub pod la Baneasa, venit cu taxiul pana in Otopeni. Imbarcarea la ora 8.40. Primul avion pana la Moscova, mic, stewardesele dragutze, dar destul de putin communicative si cam reci.
Gaturile noastre intre timp se inroseau si se umflau. Ajunsi in Moscova, am aflat, dupa cum stiam déjà, ca nu putem parasi aeroportul, asa ca timp de 10 ore am ‘locuit’ in el – am dormit pe scaunele de asteptare, mancat (destul de scump – undeva cam la 40-50 de euro pt 2 persoane, felul 1+2).

Aeroportul mi se pare scump, si e destul de greu si plictisitor sa stai 10 ore in el. Ca fapt divers, toaletele la ei mi se par mai inalte, iar la chinezi mi se par mai mici, comparative cu ale noastre, deh se fac si dupa om. La ora 22 si ceva, imbarcarea spre Beijing.
Avionul spre Beijing mult mai ok, cu un lcd mic in fata la fiecare scaun, unde puteai vede filme, asculta muzica, juca jocuri deci iti puteai umple timpul in cazul in care nu erai destul de obosit, dupa cum stiam eu 2 indivizi.

Am mancat in avion si apoi tumba-n scaunul de avion la somn, impropriu spus tumba si impropriu spus somn, dar pentru amuzamentul discutiei ce nu facem? Oricum somn usor pentru moment si vorbim imediat ce facem ochii mari si bulbucati

Alegerea

Aici se face alegerea calatoriei cu care se va porni acest minunat blog, si datorita conditiilor prielnice si vantului ce bate in panze, ca si faptului ca e cea mai apropiata calatorie, se va alege aleatoriu .....suspans... China

Pentru inceput

Yellow,

Din cauza ca am tot mers si-am colindat pe ici pe colo, am zis sa scriu si undeva experientele noastre, poate vor fi de folos si altora.
Asa ca iata-ma pe blogspot.

Ce seaca introducere, da' deh, pana gasim ceva mai bun mere si asta